Consideratii asupra aplicabilitatii dispozitiilor Legii nr. 24/2007 asupra terenurilor restituite în temeiul Legii nr. 10/2001, republicata

dr. Gabriela Cristina Frenţiu
vicepreşedinte Tribunalul Bistriţa-Năsăud

Rezumat

La data de 21 ianuarie 2007 a intrat în vigoare Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane.
Începând din momentul aplicării acestui act normativ, în practica autorităţilor administraţiei publice locale, de retrocedare în baza Legii nr. 10/2001, republicată, a terenurilor preluate în mod abuziv de stat, acoperite la data restituirii cu iarbă, restituirea în natură este condiţionată de menţinerea destinaţiei de spaţiu verde a terenului, invocându-se dispoziţiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 24/2007, act normativ supus dezbaterii noastre în prezentul studiu.

Această condiţionare impusă poate avea drept consecinţă sesizarea instanţelor de judecată cu acţiuni prin care se solicită înlăturarea condiţiei impuse de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, aceea a menţinerii destinaţiei de spaţiu verde a terenului restituit.

Pornind de la dispoziţiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, art. 5 lit. f) din Legea nr. 24/2007, art. 71 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 şi având în vedere scopul declarat al Legii nr. 24/2007, acela de administrare a spaţiilor verzi în interes public, al comunităţii, putem formula următoarele concluzii: 1. în cazul spaţiilor verzi de interes public menţinerea destinaţiei de spaţiu verde se impune cu necesitate în baza prevederilor Legii nr. 24/2007 coroborate cu art. 71 din O.U.G. nr. 195/2005; 2. în cazul terenului restituit (proprietate privată), care se încadrează în noţiunea de „spaţiu verde” definită de art. 2 lit. a) din Legea nr. 24/2007, restituirea poate fi condiţionată de obligaţia menţinerii destinaţiei, cu condiţia asigurării unui echilibru just între cerinţele de interes general ale comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului; 3. ori de câte ori un asemenea just echilibru nu există menţinerea afectaţiunii terenului restituit constituie o ingerinţă în folosinţa bunului, care cade sub sancţiunea art. 1 par. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană.