Staff ro

Conducerea revistei

Consiliu ştiintific

Colegiu de redacţie Declaraţie de intenţii Principii de publicare Sumar În numărul viitor Teme de dezbatere Sponsori Premii 2010 Premii 2009 Premii 2008 Premii 2007 În atenţia colaboratorilor Parteneri Abonează-te Arhivă

CEEOL HeinOnline

Vreti sa fiţi la curent cu promoţiile Editurii Universul Juridic? Scrieţi mai jos adresa dvs. de email.

« înapoi

Observatii cu privire la criteriul valoric de determinare a competentei de atributiune a instantelor judecatoresti in cazul unor categorii de actiuni

Prof. univ. dr. Ion Deleanu

Rezumat

Criteriile sau elementele în funcţie de care se determină competenţa de atribuţiune a instanţelor judecătoreşti - "competenţa după materie", pentru a ne situa în termenii legii de procedură civilă - s-au considerat a fi următoarele două: natura litigiului şi valoarea interesului litigios. Discutabil însă, în ce ne priveşte, întrucât: a) Ar rezulta că ambele elemente trebuie, totdeauna, conjugate pentru a determina competenţa instanţei; or, valoarea interesului litigios - sau, cum impropriu se mai spune: "valoarea litigiului" - se asociază numai uneori naturii litigiului pentru a determina competenţa; b) Unele dintre interesele alegate nu sunt de altfel susceptibile de evaluare bănească.
În ce ne priveşte, considerăm criteriul obiectiv ca fiind criteriul determinant pentru stabilirea competenţei instanţei, iar prin acesta urmează să înţelegem natura litigiului. Uneori, însă, la natura litigiului se asociază şi alte criterii subsidiare de determinare: importanţa sau valoarea interesului alegat, calitatea părţilor şi urgenţa.
Natura litigiului este aşadar hotărâtoare în stabilirea competenţei de atribuţiune a instanţelor judecătoreşti. De altfel, legea de procedură civilă se referă ea însăşi la "competenţa după materie", iar "materia" semnifică tocmai natura litigiului.
Atunci însă când litigii de aceeaşi natură au fost distribuite în competenţa unor instanţe de grade diferite, fireşte, criteriul obiectiv - "materia litigiului" - nu putea fi - numai el - satisfăcător pentru delimitarea competenţei. Au fost deci puse în operă alte criterii, subsidiare, între care şi valoarea obiectului litigios.

În vederea determinării competenţei de atribuţiune pentru soluţionarea litigiilor în primă instanţă, precum şi pentru determinarea căilor de atac ce pot fi exercitate, va trebui luat în considerare criteriul subsidiar al valorii, prevăzut de art. 1 pct. 1, de art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi de art. 2821 alin. 1 C. pr. civ., şi în cazul litigiilor civile sau comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice, privind drepturi patrimoniale, atât în situaţia în care este formulat capătul de cerere accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare sau restituirea prestaţiilor efectuate, cât şi în situaţia în care nu este formulat un astfel de capăt de cerere? Instanţa supremă, printr-o recentă decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii, a dat un răspuns afirmativ. Argumentele invocate sunt, poate, susceptibile de discuţie, dar, în orice caz, implicaţiile deciziei credem că trebuie valorizate restrictiv sau nuanţat.